Rânduri de sentimente

Ecuația unui „X”

s20_nguyenh1
Sursa foto: http://www.theatlantic.com/

“Sunt mii de lacrimi ce mă inundă și nu vreau să le las să iasă. Nu pot! Dacă fac asta, poate, voi părea un om slab.” Aceste cuvinte o asaltau pe toate părțile. Le simțea și le credea. Un om oarecare, într-o lume mare, cu probleme obișnuite, dar greu de rezolvat. Un  “ X “ într-o ecuație unde își cunoaștea valoarea, dar nu reușea să găsească soluția. O poveste ce trebuia să prindă viață…

Era o persoana fără putere care își căuta, printre patru pereți, dorința de viață, momentul de salvare. Nu trecea granițe pentru a găsi acel  “mâine va fi diferit”, motiv pentru care se lovea mereu de “ a doua zi era la fel”. Se trăda pe sine. Se simțea ca într-un vis, căzând în gol și așteptând să se trezească, dar nu se trezea. Deloc! Era conștientă de trăirile ei, dar…

Își amintea deseori de momentele când era fericită: “Eram fericită pentru că mă iubeam pe mine”, printre lacrimi rostea aceste cuvinte. Se iubea pe ea. Iubea omul care era: puternic , stăpân pe sine și foarte sigur de cine e si ce poate. Nu o interesa, nici măcar, ce spuneau alții despre pasiunile ei, despre obiceiurile ei, despre modul ei de gândire, despre simpla ei viziune a vieții. Iubea toate astea și cum alții se lăsau inspirați de ființa ei; oamenii care o iubeau și încă o fac, dar ea… nu-i vedea!

“Trebuie să mă iubesc din nou”, auzeam, spunându-și asta, din camera alăturată.

Exista un el care reușise, cu sau fără voia lui, să-i fure toată esența  ce o definea. O priveam cum se pierde. Își pierdea toate pasiunile, toate speranțele… toată iubirea pe care o avea de dăruit lumii, i-a dăruit-o lui. “ Nu credeam că cineva va reuși să-mi ia întreaga putere…”

Se privea în oglindă, dar nu se recunoștea: coafura, machiajul, vestimentația, atitudinea, gesturile, vorbele, până și gândurile nu erau ale ei, ci ale lui. Încerca să-i atragă atenția și să-l impresioneze prin detalii ce îi plăceau lui, nu ei. “ De ce nu mie? Nu e vorba despre mine?” asta parcă auzeam cum strigă sufletul în ea.

A încetat să se mai iubească pe ea din cauza lui, dar cu voia ei. Nu l-ar fi iertat. L-ar fi ignorat, l-ar fi evitat…și  l-ar fi urât pentru a-l uita, dar ea l-a iertat și l-a iubit. L-a iubit văzându-l ca o provocare a vieții. L-a iubit precum iubește lumea și la fel de mult cum speră s-o iubească lumea pe ea și atunci… a început să se iubească, din nou.

Mă bucur atât de mult că am întâlnit ecuația acestui “X”, recunoscându-i valoarea, căci am văzut cum a reușit, în final, să găsească soluția.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s