Rânduri de sentimente

Absenți din propria viață

IMG_7388
No one can do it better than you.
Sursa foto: Arhiva personală

Ne trezim în fiecare dimineață cu gândurile nopții ce tocmai a trecut, cu acele obiective ce îți dau putere să deschizi ochii la răsărit de zi, cu iubirea vieții noastre în minte spunându-i  “bună dimineața”, cu fericirea unei noi șanse. După ea alergăm în fiecare zi. Pe ea o vrem în fiecare clipă. Cu fericirea dorim să trăim o viață întreagă, dar, uneori, o căutăm cu disperare prin toate sertarele, când ea se află pe noptiera din fața noastră.

Ți s-a întâmplat vreodată să lupți pentru fericire când, de fapt, aveai fericire neluptând, deloc?

Întâlnim oameni cu care vrem să formăm o relație. Alții, pe care ni-i luăm drept idoli, exemple. Avem părinți, frați, surori pe care îi admirăm și tot ce ne dorim e să le călcăm pe urme, iar pentru asta luptăm în fiecare zi. Ne dăruim lor și ne dăruim atât de mult încât nu mai vedem cine suntem noi, ce vrem, ce simțim, ce ne place, ce iubim și începem să trăim pentru ei. Ne pierdem propriul timp în propria viață crezând că singurul motiv de fericire este să ne dedicăm altcuiva, devenind, astfel, un suflet străin într-un corp străin și trăind o viață ce nu ne aparține. Simulăm o fericire perfectă pe care o simțim fals, dar credem în ea orbește.

Nu-i așa că ți-ai consumat și ultimul gram de energie pentru prețioasele aprecieri? Ai fost un om fericit? Pentru cât timp?

Căutăm aprecieri și răspunsuri exact acolo unde nu există și nu există pentru că totul este precum un fir; un fir natural al vieții pe care dacă vei începe să-l desfaci, vei vedea diferențe precum cea dintre un om bun cu care vrem sa petrecem timp și un om capabil să iubească, dintre o persoană pe care o admirăm și una pe care ne-o însușim, dintre membri familiei noastre, care și-au construit o viață, și noi, care trăim cu frica de a ne urma propriul drum.  Diferențe ca și acestea nu vedem, nu auzim.

Poate tu ca femeie, draga mea femeie, ești capabilă să-ți petreci toată viața cu un singur bărbat, dar el nu poate să stea în compania unei singure femei nici măcar o zi.
Tu ești capabilă să iubești. El este capabil să se distreze.

Sau poate tu ca bărbat, și ce mai bărbat, ești îndeajuns de bun să studiezi medicina, când tatăl tău a iubit avocatura.
Lui i-a fost frică de ace. Tu nu puteai să stai cu ochii doar în acte.

Uităm de noi. Uităm că existăm.

Dar, amintește-ți că… doar atunci când lucrurile, pur și simplu, vin de la sine, când nu gândești , ci doar trăiești acele cuvinte pe care le rostești, desenele pe care le creezi, cântecele pe care le compui, simplele capodopere cărora le dai viață, trăind odată cu ele și tu, doar atunci, frumusețea devine naturală. Doar atunci, simți perfect cum cuvintele se schițează uniform pe note muzicale compunând capodopera fericirii.

Nu iubi omul pe care crezi că trebuie să-l iubești. Iubește omul care așteaptă, nerăbdător, să-l scoți la lumină.
Și fii un om fericit!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s