Rânduri de sentimente

Realitatea fricii sau frica realității?

background-fear-flowers-pretty-Favim.com-1164521
Sursa foto: http://www.favim.com

Ok. Hai să continuăm discuția asta în felul următor.

(Să încercăm un exercițiu de imaginație în care tu și eu am discutat până acum despre ruptura care a avut loc în viața ta, recent. Să presupunem că este vorba despre ruptura dintre tine și partenerul tău de viață și că drumurile voastre au luat direcții diferite și într-un fel sau altul, acum că ai pierdut această persoană, începi să-ți amintești si momentele mai puțin fericite.)

Aici se continua discuția despre care am spus mai sus.

ÎNTREBARE:

,,- De ce, după această ruptură, brusc persoană aceasta devine personajul negativ, care de-a lungul timpului a făcut lucruri ce ți-au adus lacrimi în ochi? De ce tocmai acum, toate acestea, prind viață, și nu au primit dreptul la viață atunci când le era momentul?”

RĂSPUNS:

,,- Lasă-mă să-ți spun tot eu cum cred că stau lucrurile. Ai iubit această persoană. Te-a făcut fericit/ă. A fost lângă tine la bine și la greu, dar cu siguranță ți-a provocat și multe din acele greutăți. Cu siguranță, ai avut păreri, gânduri, trăiri ce vroiai să le exprimi, dar nu ai făcut-o niciodată, și mai grav e că, niciodată nu te-ai întrebat de ce. Le-ai ignorat și le-ai acoperit cu gesturi frumoase pe care le-a făcut înainte. Le scuzai cu ceva ce a făcut mai de mult, dar nu vroiai să realizezi ceea ce a făcut atunci, pentru că, desigur, nu-ți aducea fericirea și nu-ți ilustra persoana de care te-ai îndrăgostit. De ce făceai toate astea? De frică. De  frică să pierdem ceea ce credem că avem. Dacă aveam cu siguranță nu exista frica. Ne clădim o frică înăuntrul nostru și o alimentăm zilnic ca ea să crească cât mai mult și mai mult. Ascundem, în același timp, acea frică și credem că totul este minunant. Toate gesturile, evenimentele, vorbele și întâmplările care ne întristează pe dinăuntru le ascundem bine de tot din unicul motiv, și anume frica de a pierde. E trist, pentru că în final ele nu dispar, așa cum suntem siguri că se va întampla, ci vor deveni contagioase, iar relația pe care o apărăm va deveni bolnavă, atât de bolnavă încât va ceda, și atunci când va ceda, vom începe să scoatem tot din rană, absolut tot. Atunci ne vom da seama că de fapt nimic nu a dispărut, ci totul s-a întors împotriva a ceea ce apăram și încercam să păstrăm…

P.S.: S-ar putea să-ți fie frică să recunoști că așa stau lucrurile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s