Tu cine ești?

Nu vă lăsați înșelați de zâmbete! Pot ascunde atât de multe povești…

Sursa foto: http://www.pinterest.com

Daca va spun ca nu stiu cum sa incep acest articol, ma credeti? Am sters de trei ori pana acum, inceputul, si inca ma gandesc daca as putea sa scriu altceva. Am emotii, o mie de ganduri de transmis si un val de sentimente ce vor sa se transforme in povesti.

M-am intors acasa, pe blog! Ce dor mi-a fost de tot!

Cand am hotarat sa ma opresc din scris, parca am rupt o parte din mine, dar in acelasi timp, am simtit si multa linistite. Cum puteam sa scriu eu despre depasirea anumitor situatii si despre fericirea ce are nevoie sa fie gasita, cand sufletul meu era incredibil de trist si nu-mi puteam depasi propria situatie? Cum as fi putut sa ofer povesti, cand eu nu o descopeream pe a mea? Cum puteam sa scriu, cand doar imi doream sa uit de tot?

Da, am fost ingrozitor de trista! Am suferit intr-o luna, cat nu am suferit toata viata mea si pentru prima oara am inteles ce inseamna nelinistea sufleteasca. Inca este acolo, dar stiu ca sunt pe un drum ce ma va calma.

Mi-am deschis sufletul, pentru prima oara, in fata unui om care mi-a dat incredere sa fac asta si nu regret nicio secunda, caci asa am descoperit o alta parte din mine, sentimente noi si trairi greu de suportat. M-am confruntat cu mine, dar din alta perspectiva, cea pur sentimentala. Toata logica mea, teorii mele legate de viata si relatii, toata taria mea si determinarea de a merge mereu mai departe, s-au pierdut cand am ales sa deschid aceasta usa. Nu am ajuns sa cunosc intunericul, dar, credeti-ma, de la intrare se vede ingrozitor!

Am inteles de ce am ales mereu sa-mi tin sufletul inchis. De frica! Pentru ca, chiar de vei fi ranit sau nu, ajungi sa suferi, sa versi lacrimi pe care nici macar nu credeai ca le ai, sa nu mai poti zambi, oricata fericire ar fi in jurul tau si sa simti cu adevarat ce inseamna sa-ti fie dor. Somnul imi devenise cel mai bun prieten, pentru ca doar atunci nu simteam nimic…

Odata ce am vazut ce se afla in spatele acestei frici, a sufletului deschis, le-am descoperit pe toate si sunt al naibi de multe. Am trait intr-o frica continua din cauza diverselor intamplari din viata mea. Mi-am construit frici pe baza experientelor mele si multe altele din obisnuita de a-mi fi frica de ceva.

S-au facut sapte ani de cand noptile mele se impart in doua: nopti linistite si nopti cu atacuri de panica in somn! Inca ma trezesc uimita cand am un somn linistit, pentru ca aceste momente au devenit o obisnuita pentru mine. O obisnuita ciudata, ce-i drept! Ciudata si rusinoasa de multe ori, pentru ca nu exista o explicatie care sa linisteasca omul usor speriat din fata mea.

Au trecut sapte ani, iar acum am ales sa merg la psiholog pentru nu avea parte de alti sapte si nici macar o noapte!

 

 

Un gând despre „Nu vă lăsați înșelați de zâmbete! Pot ascunde atât de multe povești…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s