Tu cine ești?

Și cum îți dai seama că a răsărit soarele pe strada ta?

www.pinterest.ro

Și cum îți dai seama că a răsărit soarele pe strada ta? Hmm… poate nu reușești să realizezi asta, dar zâmbetul de pe fața ta și liniștea din sufletul tău, sigur îți vor spune multe.

Înainte să încep aceste rânduri, am recitit tot ceea ce înseamna categoria „Tu cine ești?”, fiecare articol, fiecare cuvânt, încercând să nu iau în considerare faptul că citeam despre mine, ci că descopăr povestea unui personaj.

Am crezut pentru o secundă că persoana din spatele cuvintelor nu va avea să vadă prea curând lumina propriei ființe și că va lăsa umbra să-o înconjoare. În schimb, ea a ales să se lupte cu umbra și să lumineze totul în jurul ei!

Nu poate exista ceva mai frumos decât mândria cu care te poți uita în trecutul întunecat și poți spune „Și am luptat pentru fericirea mea!”. Căci am luptat și continui să lupt. Mă lupt cu societatea care te vrea la fel ca ea, cu oameni superficiali care uită de propriile sentimente, cu concepții diferite cu care nu sunt de acord și de cele mai multe ori mă lupt cu mine, atunci când tind să fug de propria persoană.

Recitind articolele trecute și privindu-mi prezentul realizez că, deși categoria aceasta am dedicat-o absenței mele de pe blog, ea nu se poate sfârși vreodată. În fiecare zi descoperim cine suntem, dar avem nevoie doar de puțin curaj să acceptăm că noi chiar așa suntem, asta ne place și asta iubim.

În fiecare dintre noi există temeri și dorința de nu a fi înțeleși greșit, iar de-a lungul timpului acestea afectează mai mult sau mai puțin.

În cazul meu, s-au transformat în atacuri de panică, fugă de tristețe și de sentimente, deci de o parte din mine, eșecuri pe toate planurile și multe regrete!

Astăzi am înțeles cât de important este să încerci cu toată încrederea în tine, pentru ca în spatele fricii nu există nimic; cât de sănătos este să ne consumăm fiecare sentiment, pentru că așa cum fericirea oferă euforie și zâmbete, așa tristețea provoacă lacrimi și durere în suflet, iar cu cât fugim de ea, cu atât adunăm mai multă; și mai ales, cât de frumos este să ne acceptăm așa cum suntem într-o lume în care, de cele mai multe ori, noi ne dorim să fim ca toți ceilalți.

Tu cine ești?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s