Rânduri de sentimente

Toate trec! Timpul trece, iar noi trecem prin timp…

Sursa foto: http://www.pinterest.ro

Ce-ai? Ceai. Ceai verde. În fiecare seară, căci aceasta este rutina ei. Se aşează pe canapea. Lânga ea, pe noptiera se văd aburii ceaiului verde cum completează camera. Are jurnalul deschis, în care scrie încă de când era mică, ce aşteaptă să cunoască noile poveşti din viaţa ei.

Dragă jurnalule,

Aş vrea ca mâine dimineaţă, când mă voi trezi, să nu-mi mai amintesc că într-o zi a existat un el, chiar dacă asta va însemna să dau uitării momentele frumoase. Toate vor pleca cu acele momente grele şi vorbe dureroase.

Se oprii pentru câteva clipe din scris, se uită în jurul ei şi se întrebă dacă este o greşeală să crezi în propriile sentimente, căci în cazul în care răspunsul ar fi da, atunci ea greşise foarte mult.

Astăzi, o poveste căreia nu-i vedeam final, s-a transformat într-una pe care mi-aş dori să o pot uita. 

Este puţin dezamăgitor să vezi că nimic din tot ce ai facut, din toată lupta pe care ai dus-o cu lumea din jurul tau, parcă nu a meritat şi că am ajuns la un final în care s-a distrus tot ce era mai frumos. În loc să ne amintim că lucrurile s-au sfârşit pentru că aşa a fost să fie, ne vom aminti de acele cuvinte grele pe care ni le-am aruncat la final.

Se oprise din nou, să mai soarbă din ceaşca de ceai de pe noptieră şi se gândea cât de trist devenise totul pentru că pe cel care într-o zi o făcea să zâmbească, era nevoită să-l uite, considerând că aşa era mai bine pentru amândoi.

Privea aceea camera plină de amintiri, martora atâtor conversaţii şi momente frumoase şi cea ce ştia câte lacrimi s-au vărsat în urma lui.

Să ştiu că absolut niciun cuvânt nu mai poate schimba această situaţie, mă întristează. Cu siguranţă, ne vom aminti de momentele frumoase, dar lângă ele va exista mereu finalul atât de trist…

Să spun cuvinte urâte despre el, dragă jurnalule? De ce? El este un om atât de frumos… Din păcate, nimeni nu ne învaţă cum să trăim iubirea, cum să nu rănim sau cum să uităm atunci când amintirile şi gândurile ne copleşesc.

Să accepţi finalul în viaţa ta şi să-l trăieşti în fiecare zi, în fiecare clipă, este mai greu decât momentul când spui adio sau când te trezeşti a doua zi, hotărât să mergi mai departe.

Orice om, la fel ca ea, îşi doreşte să meargă mai departe, atunci când totul ia sfârşit. Să trăiască sentimente noi şi să-şi facă alte amintiri.

Astăzi finalul îmi şopteşte să-l las să fie, să trăiască în clipa mea şi să las trecutul acolo unde îi este locul, în trecut! Îmi mai spune neîncetat să zâmbesc pentru că tabloul acela va rămâne mereu pe peretele meu alb şi va fi acolo ori de câte ori îmi voi dori să-l revăd. Atunci voi zâmbi, voi regreta şi voi zâmbi din nou, pentru că singurul regret pe care-l voi avea va fi neînţelegerea faţă de sentimentele noastre.

Toate trec! Timpul trece, iar noi trecem prin timp, culegem, reflectăm, învăţăm şi cu puţin curaj, aplicăm în viitor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s