Din spatele poveştii

Cu ce rămâi întotdeauna după o perioadă în care sufletul tău a plâns? Dezamăgiri? Regrete? Zâmbete false sau soarele tău după atâţia nori?

Sursa foto: http://www.pinterest.ro

Dacă este nevoie să mă descriu vreodată într-un singur cuvânt, acela ar fi încăpăţânată. Sunt o încăpăţânată şi jumătate. Cred doar în propriile gânduri şi păreri şi accept foarte, foarte greu sfaturile celor din jurul meu. Asta nu pentru că nu am încredere în ei, ci am impresia că doar eu pot înţelege ceea ce simt, deci pot lua decizi asupra momentelor din viaţa mea.

Cu ce rămâi întotdeauna după o perioadă în care sufletul tău a plâns? Dezamăgiri? Regrete? Zâmbete false sau soarele tău după atâţia nori?

Nu ştiu despre voi, şi tare mult aş vrea, dar eu parcă îmi recapăt viaţa, descoperind părţi noi din fiinţa mea. Atunci, mai mult ca niciodată, am mai multă putere de muncă, dorinţă de a reuşi, am mai multe planuri, vise, speranţe şi zâmbesc. Zâmbesc mult şi sincer.

Căci după nori apare întotdeauna soarele!

Dar până să apară soarele, furtuna distruge multe în jurul tău, iar tu cauţi să fugi, să te adăposteşti în braţele familiei, în vorbele prietenilor sau în propria pernă, aşteptând să treacă.

De cele mai multe ori am ales ultima variantă. Am preferat să mă izolez, să mă închid şi să vorbesc doar cu mine, pentru a înţelege ce am de făcut a doua zi. Într-o conversaţie cu o persoană pe care nu o voi uita, îi mărturiseam că de fiecare dată când simt nevoia să vorbesc cu cineva, mă gândesc înainte foarte mult, pe cine să sun. De fiecare dată am ales să las telefonul jos şi să scriu. Atunci înţelegeam atât de multe…

Totuşi, mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni care să mă captiveze încă de la primele cuvinte, să-mi doresc să-mi vorbească, să-mi povestească şi să-mi spună când greşesc. Rar, dar găsesc aceste persoane de care continui să mă bucur atunci când aleg să aud şi alte vorbe în afară de ale mele.

E simplu! Suntem oameni si suntem atât de diferiţi. Nu reuşim să fim compatibili în totalitate, să fim de acord cu orice subiect sau să vedem lucrurile în acelaşi fel, iar asta este singura înţelegere pe care trebuie să ne-o acordăm.

 

Şi încăpăţânată fiind, am ţinut neaparat să schimb înfăţişarea blogului. După lungi căutări şi încercări, am ales această variantă.

Ce părere aveţi? 

 

Un gând despre „Cu ce rămâi întotdeauna după o perioadă în care sufletul tău a plâns? Dezamăgiri? Regrete? Zâmbete false sau soarele tău după atâţia nori?

  1. frumos blogul tau de cuvinte.
    parerea mea este ca descrierea ta de persoana „incapatinata” este in sensul bun al cuvintului.
    in realitate trasatura ta principala este in doua cuvinte: „armonia iubirii”.
    deoarece esti tot timpul in cautarea „iubirii pure”.

    acest previoust post.
    toate trec! timpul trece, iar noi trecem prin timp..
    asa este dar trebuie sa privin acest aspect din armonie.
    exemplu: „suntem calatori, intr-o calatorie nesfirsita in eternitate”.

    daca avem acest concept nu ne mai intristeaza trecerea timpului.

    aceasta e parerea mea.
    ion – calator intr-o calatorie nesfirsita in eternitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s