GREECE

Apusul este dovada vie că orice sfârșit poate fi și frumos!

Sursa foto: Arhiva personala

Apusul este dovada vie că orice sfârșit poate fi și frumos!

Atunci când soarele coboară de pe cer, luna apare dintre stele pentru a fi martora vieților ce abia atunci încep să fie.

Un pahar de vin roșu, o floare în părul ei auriu, două mâini ce se strâng pentru totdeauna, priviri calde ce își jură iubire, zâmbetul lui la fericirea ei când dansează pe melodia preferată, râsetele lor în ploaia de vară… plecarea lui, lacrimile ei… atât de multe suflete ce încep să trăiască pentru că se întâlnesc.

De la malul mării, lăsând valurile să-mi ude picioarele și vântul să adie prin părul meu, îi privesc pe câțiva și mi imaginez pe restul în departare. Luminițele camerelor de hotel și a restaurantelor ce le zăresc în jurul meu, îmi umple imaginația de povești ale oamenilor care se află în raza tutoror acelor lumini și care trăiesc în aceeași clipă cu mine, dar a căror lume este tare diferită de a mea.

 Hotel Capitol, Camera 118, Orele 23:45

– Ești gata? Cât timp îți ia să te pregătești?

– În cinci minute sunt gata. Dacă nu ai fi stat o oră în baie, probabil am fi plecat de mult!

– Dar, hai odată! Ieși din baia aia și hai să mergem. Ne așteaptă toată lumea în holul hotelului.

– Mai ai puțin răbdare. Ce atâta grabă?

Era aproape de miezul nopții. Următoarea zi era aniversarea lui de 30 de ani, iar ea îi pregătea o surpriză. S-a prefăcut că durează foarte mult să fie gata pentru a fi cât mai aproape de orele 00:00. Avea totul plănuit: cobora cu el cu două – trei minute înainte de miezul nopții, iar în holul hotelui avea să fie o presupusă pană de curent, moment în care singura lumină ce se mai vedea în tot întunericul era de la cele două lumânari ce indicau anii de viață a unui bărbat norocos.

– Să știi că plec fără tine dacă nu ieși acum!

– Gata, gata! Vinnn!

– Haiii!

Dintr-odată a auzit ușa camerei trântindu-se. El nu era un om foarte răbdător, așa că hotărâse să coboare înaintea ei. Mai erau câteva minute. A alergat după el să îl prindă la lift, timp în care a trimis un SMS rapid: VENIM! La parterul hotelului, l-a oprit pentru o clipă să-i aranjeze cămașă. Atunci luminile s-au stins…

– La mulți ani, nesuferitul meu! Te iubesc enorm!

Restaurant Aqua, Masa numărul 8, Orele 23:45

– Dragul meu, Sofiei îi este poftă de înghețată. Îi poți comanda chelnerului una cu ciocolată?

– Sigur! Imediat ce vine, îl voi ruga.

– Cum îi spui lui tati, Sofi?

– Mulțumesc, tatiii!

Bar Time OUT, Orele 23;45

De la barul localului, unde el servește un pahar de whisky cu geață, o privește neîncetat, cu ochii lui albaștri, pe cea care lasă muzică să o conducă acolo unde se simte liberă: pe ringul de dans. Auriul părului lung, lăsat pe spate, ușor creț, ce pare nearanjat, dar totuși fiecare fir este la locul lui, luminează privirile celor din jurului ei, fiind fascinați de fericirea sinceră cu care se mișcă pe sunetele din boxe, în fața celui care o adoră.

Amândoi sunt fericiți, pentru că, mai presus de orice pentru el, ea este fericită!

La auzul numelui meu, strigat de prieteni, personajele mele si-au continuat viețile după propriile reguli, iar eu m-am întors la a mea, fără să-mi pot imagina ce va urma în clipa următoare.

„Atât de lipsită de speranță e lumea din afară, încât de două ori mai prețioasă mi-e lumea din interior.”

Emily BRONTE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s